Archive for the ‘Bucegi’ Category

Bucegii isi dezvaluie tainele

Pentagonul spioneaza cu sateliti

Pentagonul are mai multe programe militare secrete si de spionaj geodezic, folosind mai multi sateliti geostationari de inalta tehnologie. Unul dintre acestia, care se bazeaza pe tehnologia bionica a undelor de forma, a reperat in anul 2002 o structura aparte intr-o anumita zona a muntilor Bucegi. In primul rand, spatiul gol identificat in interiorul muntelui nu avea corespondenta cu exteriorul, ci incepea direct din interiorul muntelui, la o anumita distanta de panta acestuia. In al doilea rand, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe ganduri echipa Pentagonului.
Scanarea din satelit a muntelui a evidentiat doua blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatra care margineau inceputul tunelului si sfarsitul lui si respingeau orice tip de sondare sau analiza, ca si cum ar fi protejat ceva in acel loc.Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul in tunel. Al doilea era imens, ca o cupola sau semisfera, care se afla la capatul opus tunelului, aproape de centrul muntelui.
Massini a recunoscut ca acolo se afla ceva extrem de important si care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-semisfera se afla intr-un plan paralel cu solul, iar barajul semisferic se afla pe verticala ce corespunde stancilor de pe creasta numite Babele. De fapt, verticala iesea la aproximativ 40 de metri intre Babele si Sfinxul din Bucegi.

O structura similara in Irak
Echipa de la Pentagon a observat ca barajul energetic semisferic are exact aceeasi frecventa de vibratie si aceeasi forma ca cel dintr-o alta structura subpamanteana foarte secreta pe care ei o descoperisera inainte, in apropiere de Bagdad, in Irak. La scurt timp dupa descoperirea din subsolul Irakului s-a declansat razboiul si dupa cateva luni americanii au avut acces, in cel mai mare secret, la zona respectiva, despre care irakienii nu stiau absolut nimic. Oricat s-au straduit, nu au reusit sa penetreze zidul energetic, iar intreaga operatiune era tinuta in cel mai mare secret.

Trecutul misterios al planetei
Massini a mai precizat ca ceea ce se afla acolo avea legatura cu trecutul misterios al planetei dar si cu istoria organizatiei lor. Faptul ca Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare intre structura subterana de langa Bagdad si cea interioara din muntii Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. Initial aproape devenise panica generala. Panica era datorita faptului ca aceasta structura – mult mai mare si mai complexa decat cea din Irak – se afla pe teritoriul Romaniei. Coreland acest fapt cu unele aspecte referitoare la viitorul Romaniei ajungem la o viziune corecta a motivelor de ingrijorare pe care le au in prezent marii masoni. Oricat de mult ar dori ei sa disimuleze aceasta, actiunile si intentiile lor ne arata cu prisosinta contrariul.
O enigma foarte mare era felul in care reusisera cei care l-au construit sa realizeze structura si golurile direct in interiorul muntelui, fara nici-o corespondenta in afara lui. Massini a furnizat planul corect pentru a ajunge la tunel, asa cum a fost el calculat de specialistii din Pentagon. Cea mai apropiata strapungere era posibila la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui. Venerabilul a garantat sprijinul tehnologic ultra sofisticat al armatei SUA pentru realizarea strapungerii spre primul baraj energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de forare in mare viteza a rocii care utiliza un jet de plasma puternic si un camp magnetic rotitor. Massini a cerut insa respectarea cu strictete a secretului si prezenta lui ferma in acel loc in momentul strapungerii muntelui.

Ziarul
Ziarul a publicat un amplu articol despre muntii Bucegi si ciudateniile semnalate in zona. Iata un extras semnificativ:
“Busteni. Piscurile muntilor se cufunda in nori. Crucea de pe Caraiman impunge cerul cu semetie. Nimic n-ar prevesti ca linistea seculara a naturii ar putea fi tulburata de evenimente neobisnuite. Traian Trufin stie insa ca totul e doar aparenta. Aici a trait cele mai stranii intamplari. 
Este convins ca sub Carpatii nostri exista o alta lume. Bucegii sunt considerati de catre specialisti un punct energetic foarte puternic.
S-au emis ipoteze asupra existentei unor galerii subterane, s-au facut teste radiestezice. Cercetarile au demonstrat ca zona este incarcata energetic mai mult ca oricare alta din Romania. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul “Cezar Petrescu” din Busteni, publicist si cercetator al fenomenelor stranii la care a fost martor, a incercat sa gaseasca niste explicatii.”
“In 1993, timp de doua saptamani, in partea de sud a orasului, oamenii aveau insomnii, indiferent de varsta. M-am gandit ca sunt emanatii de noxe de la fabrica de hartie. Nici vorba de asa ceva. Era ciudat ca, desi nu dormeau, oamenii nu se simteau obositi. Mi-au confirmat acest lucru cel putin 20 de persoane”, povesteste muzeograful. Unii localnici au ajuns sa traiasca adevarate stari de euforie. Manifestarile aveau loc numai in timpul noptii. Dupa ce au bagat in sperieti tot orasul, au incetat la fel de brusc cum aparusera.”
“Apoi au inceput cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi localizate in Bucegi si nici nu aveau vreo legatura cu sursa seismica din Vrancea. Seria de cutremure a inceput in 1994 si a tinut 3 ani. ” Se produceau la ore fixe: la ora 20 si la 3 noaptea. In fiecare zi, invariabil. Nu erau insa seisme propriu-zise. Se manifestau dupa alte legi. Aveau un areal redus: Azuga – Busteni – Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Busteni. Se auzea din pamant un vuiet, ca si cum s-ar fi prabusit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apareau nici miscari orizontale, nici verticale”, povesteste Traian. A numarat peste 100 de astfel de miscari seismice.”
“Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program de radio. 
Dar am observat ca numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred ca exista un puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio”, crede Traian. A mai observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate si chiar holograme.
“Traian crede ca toate anomaliile din Busteni sunt cauzate de existenta unor galerii subterane in maruntaiele muntilor. Aceste uriase tunele subterane sunt de natura artificiala si au fost sapate de civilizatii nepamantene. Aici au loc experiente, punctul fierbinte fiind in zona crucii de pe Caraiman. Asa se explica bubuiturile care insotesc cutremurele. Sau receptionarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificari stranii, in ce scop, cui ii sunt destinate acele comunicari radio bizare, Traian nu poate raspunde. “Convingerea mea este ca exista in subteran o alta lume. Extraterestrii cunosc totul despre lumea de la suprafata. Spectrul lor informational este foarte larg. Dar nu stiu ce fel de activitate desfasoara acolo si nici de ce nu vor sa comunicam. Probabil pentru ca omenirea inca nu este pregatita sa inteleaga niste lucruri“, conchide geologul. Spera ca fenomenele se vor intensifica si pana la urma vor deveni o cale de comunicare intre cele doua civilizatii. Oricum, e mai mult decat lipsa de explicatii satisfacatoare pe care au oferit-o pana acum oamenii de stiinta.”
Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii ca un important suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. “Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamantului pe care locuim.De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cand cu stiinta care va fi pe pamant va birui cineva sa ajunga sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi”, spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi.”

Adio secrete!
In ultimile zile ale lunii iulie 2003 a avut loc forarea in interiorul muntelui, insa totul s-a aflat la varfurile puterii de stat: adio secret! Masina a forat mai intai dupa o ciudata deviatie a campului magnetic, apoi insa s-a corectat traiectoria. Galeria semana cu un tunel de metrou, era perfect slefuita si ducea pana la tunelul enigmatic descoperit din satelit. La capatul apropiat al tunelului se afla o poarta imensa din piatra care se deplasase prin culisare spre stanga. Inaintea acestei porti uriase se afla celebrul baraj energetic. Trei oameni din prima echipa de interventie speciala s-au apropiat foarte mult de barajul invizibil si l-au atins imprudent, murind pe loc de stop cardiac. Orice obiect (roca, plastic, metal sau lemn) aruncat spre el se prefacea imediat in praf fin. Doi generali de la Pentagon si consilierul prezidential american erau acolo.

Marea Galerie
Massini stia cel mai mult despre originea acestei descoperiri si avea cunostinte despre cel putin un element care se gasea in sala cea mare semisferica. Dincolo de barajul energetic redutabil, care a cauzat moartea a trei oameni, se afla poarta imensa din roca solida. In peretele tunelului, in fata portii se afla o zona patrata cu latura de 20 cm perfect finisata pe care era trasat cu precizie un triunghi echilateral cu varful in sus. Patratul slefuit se afla intre imensa poarta de piatra si barajul energetic invizibil. Cezar a simtit ca exista o anumita compatibilitate intre energia barajului si cea a lui, ceva in genul unei simpatii reciproce.Atingand usor cu mana suprafata invizibila a barierei energetice, Cezar a simtit fine furnicaturi pe piele. A inaintat si a trecut cu totul prin barajul care nu avea mai mult de un centimetru grosime. Oficialii americani erau absolut uluiti.
Atingand triunghiul de pe patratul de roca slefuita, Cezar a deschis astfel poarta uriasa de piatra care a culisat silentios in perete. Aceasta comanda unica anula barajul energetic si deschidea totodata poarta de piatra. Marea Galerie care se arata acum in toata splendoarea ei era luminata, fara sa contina totusi nici-o sursa de lumina.In mod straniu, imediat dupa dezactivarea primului baraj energetic de la intrarea in Marea Galerie, scutul semisferic urias de la celalalt capat al ei s-a activat brusc trecand la un nivel de vibratie superior si emitand o mare radiatie luminoasa.
La o analiza mai atenta, peretele Marii Galerii era acoperit ce parea sintetic dar crea senzatia ca are si o parte organica in el. Avea culoarea petrolului dar reflexiile erau verzi si chiar albastru inchis. Nuantele culorilor aveau un efect profund relaxant asupra psihicului si modificau sensibil aprecierea corecta a distantei.Materialul peretelui era oarecum aspru la pipait dar nu putea fi nici zgariat si nici indoit. Rezista la orice tentativa de rupere, strapungere zgariere sau taiere. In mod straniu, flacarile focului erau absorbite inauntrul sau: practic, focul nu putea subzista pe acel material. Americanii au recunoscut ca materialul este o stranie combinatie intre materia organica si cea anorganica. La 280 de metri galeria cotea brusc spre dreapta intr-un unghi ascutit. La o distanta mult mai mare, in departare, se vedea o lumina albastra feerica, ce scanteia ca o stea. Inregistrarile din satelit aratau existenta unui spatiu imens la capatul Marii Galerii, dar acesta era si el protejat de un ecran energetic. Lumina albastra de la capatul galeriei este doar reflexia unei portiuni din scutul energetic protector al uriasei sali in forma de aula.

In subsolul Irakului
In ce priveste structura similara din subsolul Irakului, ea a fost descoperita folosind indicatiile oferite de acelasi satelit de spionaj militar care revelase si datele pentru structura din muntii Bucegi. Consilierul american pe probleme de securitate nationala a primit un fax ultrasecret prin care era instiintat de faptul ca scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsand cu o mare frecventa. Informatia uluitoare era aceea ca in fata lui aparuse o holograma a planetei care prezenta secvential si progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est, apoi teritoriul Romaniei apoi muntii Bucegi si in sfarsit localizarea structurii din interiorul lor aratand coridorul marii galerii si scutul energetic semisferic pulsand cu putere. Era evident ca cele doua scuturi energetice semisferice erau intr-o directa dar misterioasa legatura astfel incat activarea unuia a dus la activarea si a celuilalt. Poate exista chiar o retea de astfel de structuri subpamantene in intreaga lume.

Deconspirarea operatiunilor
Vestea proasta era ca presedintia SUA a fost instiintata si a contactat diplomatia romana prin intermediul serviciilor secrete. In doar cateva zeci de minute, intreaga operatiune fusese deconspirata. Planul seniorului Massini se ducea de rapa. Initial au vrut sa preia controlul la nivel politic, insa politicienii nostri care aveau dreptul sa fie avizati asupra acestor aspecte au intrat in panica si nu puteau face fata evenimentelor. Cezar s-a decis sa dezvaluie toate aspectele, intrigile si planurile care implicau legaturile cu Massini. Tensiunea diplomatica crestea din ce in ce mai mult deoarece presiunile Washingtonului cereau imperios comunicarea cu generalii de la Pentagon aflati la locul operatiunilor.

Sedinta de urgenta a CSAT
Discutiile de la Bucuresti au avut succes, in sensul ca faptele au fost aduse la cunostinta unor persoane cu mare probitate morala si care sunt profund patriotice. O sedinta de urgenta a Consiliului Suprem de Aparare al Tarii (CSAT) a creat un imens val de simpatie pentru Departamentul Zero. Cei mai multi au fost cutremurati de ceea ce au aflat atunci. Dupa decizia CSAT de a se continua cercetarile sub conducerea Departamentului Zero, s-a inventariat tot ceea ce se gasea in uriasa Sala a Proiectiilor. De la Bucuresti, ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau cand vehemente, cand evazive, si tradau o mare tensiune. Membrii CSAT erau intr-o sedinta continua, mentinand legatura cu baza din muntii Bucegi. Ei au hotarat sa faca publica aceasta descoperire formidabila din muntii Romaniei, dupa ce in prealabil au dezbatut problema pe toate fetele. Statul roman urma sa faca intregii lumi o declaratie oficiala. Cativa membri CSAT s-au opus cu vehementa.

Declaratia oficiala a Romaniei
Cand diplomatia americana a fost informata ca Romania va transmite un comunicat mondial de presa de o importanta cruciala pentru omenire, totul a devenit un haos. Nimeni nu stia, dar toti banuiau ca se intampla ceva foarte grav si important. Presedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonica directa cu Casa Alba. In cateva ore fusesera blocate toate tranzactiile si intelegerile statului roman cu organismele financiare internationale. Se astepta din clipa in clipa ordinul de declarare a starii de urgenta in zona montana si in capitala.
Discutiile dintre oficialii americani care sosisera de urgenta la Bucuresti si partea romana s-au facut fara translator. Au fost atat de violente incat nu putine au fost momentele de criza in care diplomatii strigau unii la altii cat puteau de tare, proferand multiple amenintari cu represalii. Celelalte state ale lumii nu cunosteau nimic din aceasta problema, iar americanii stiau bine ca existau oricand cateva tari foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu Romania pentru sustinerea declaratiei publice.
Declaratia ar fi cuprins principalele date ale descoperirii din muntii Bucegi, punand la dispozitia intregii lumi dovezi, fotografii si alte elemente esentiale pentru clarificare. Ar fi fost invitati cei mai mari oameni de stiinta pentru studii si cercetari. Dar cel mai important aspect l-ar fi constituit dezvaluirile despre trecutul extrem de indepartat al omenirii si despre istoria reala care a fost aproape complet contrafacuta.

“In nici-un caz!”
Americanii au reactionat cu vehementa pentru ca acea declaratie ar fi spulberat intr-o clipa influenta lor planetara, si poate ar fi aruncat in haos economia si societatea tarii lor. Acesta a fost motivul principal invocat de ei, acela de a nu crea panica. Dar au uitat sa recunoasca ca aceasta posibila stare de angoasa si perturbare sociala ar fi aparut ca rezultat direct al minciunii si manipularii realizata deliberat de-a lungul secolelor de catre francmasonerie. S-a primit si o interventie speciala a Papei care indemna la o mare cumpatare inainte de acest pas fundamental pentru omenire. Papa a transmis chiar ca va pune la dispozitia statului roman anumite documente stravechi din arhiva secreta papala care sunt de o mare importanta pentru Romania si sprijina dovezile descoperirii din munti. Dupa 24 de ore de discutii s-a ajuns la un acord final de colaborare romano-american in niste termeni precisi. Pozitia statului roman a fost aceea de amanare a dezvaluirilor, de prezentare a lor in mod gradat omenirii.

Sala Proiectiilor (sau arhiva Atlanta)
Marea Galerie se termina brusc in aula gigantica din interiorul muntelui care avea o inaltime de 30 de metri si o lungime de 100 metri. Sala Proiectiilor este delimitata de scutul energetic si are dimensiuni mai mici decat aula din munte. Avansand spre scutul energetic, portiunea de scut din fata este delimitata ca o usa si devine stravezie si apoi dispare pentru a putea intra in Sala Proiectiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influente nefaste din exterior. Odata intrat in Sala, scutul redevine compact. Din interior, scutul are o culoare alb-aurie.
In partea din spate, scutul nu mai cobora pana la nivelul solului, ca in zona din fata: Sala Proiectiilor avea jumatatea din spate acoperita de zidul de roca. In acel masiv perete din piatra, inalt de circa 10-12 metri, sunt dispuse trei guri enorme de tunel: una drept in fata, iar celelalte doua – simetric, de o parte si de alta a acesteia si sunt luminate difuz, intr-o nuanta verzuie. Accesul la aceste tunele este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat intre statul roman si SUA.

Mese gigantice pentru uriasi
Incepand din fata, de la intrare, Sala Proiectiilor contine un sir de mese imense din piatra, dispuse de-a lungul peretelui din dreapta, urmand curbura acestuia. Similar,
exista un alt sir de-a lungul peretelui din stanga. Nici una dintre mese nu avea o inaltime mai mica de doi metri. Pe grosimea placii de deasupra sunt taiate in relief, cu precizie, semne diferite dintr-o scriere nemaivazuta care seamana cu caracterele cuneiforme din antichitate. Scrierea contine si simboluri mai generale, cum ar fi triunghiul si cercul. Desi semnele nu sunt vopsite, ele ies in evidenta printr-o usoara radiatie fosforescenta, in culori diferite de la o masa la alta.
Sunt cate cinci mese pe fiecare parte a salii. Pe unele dintre ele exista diferite obiecte care par a fi instrumente tehnice. De la multe dintre ele coboara spre sol o multime de fire albe translucide care se aduna in cutii dreptunghiulare dintr-un material lucios, argintiu, aflate in afara mesei, direct pe sol.
Cablurile fine sunt extrem de flexibile si usoare iar in interiorul lor se observa mici impulsuri luminoase care aluneca pe toata lungimea lor.
La apropierea de oricare dintre mese, se activeaza simultan pe suprafata ei o proiectie holografica care prezinta aspecte dintr-un anumit domeniu stiintific. Imaginile tridimensionale sunt perfecte si foarte mari, cu o inaltime de aproape doi metri si jumatate. Pe suprafata dreptunghiulara a meselor din piatra slefuita exista o fanta ingusta, lunga de cateva zeci de centimetri, paralela cu latura mare a mesei din care apar proiectiile holografice. Proiectiile ruleaza singure insa in acelasi timp ele sunt interactive si depind de cel care le urmareste si atinge suprafata mesei.

Combinatii genetice
Urcand pe un trepied adus special, se poate vedea ca suprafata meselor este acoperita cu o pelicula dintr-un material sticlos, intunecat. Pelicula e impartita in mai multe patrate mari delimitate prin linii drepte, care formeaza un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiectiilor este biologia astfel ca se deruleaza imagini cu plante si animale, unele complet necunoscute. Atingand unul dintre patrate, holograma infatiseaza structura corpului uman a celui care dirijeaza proiectia. Se deruleaza imagini holografice ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte patrate arata proiectii ale altor fiinte, de pe alte corpuri ceresti. Atingand simultan doua patrate diferite se infatiseaza o analiza stiintifica complexa prezentand ADN-ul fiintelor respective si posibilitatile de compatibilitate intre ele. Pe lateral, apar linii verticale cu explicatii in ciudata scriere iar in final apare forma mutanta cea mai probabila, ca o combinatie intre cele doua informatii genetice.

Giganti adevarati
Cei care au construit intregul edificiu trebuie ca erau foarte inalti, altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor din Sala Proiectiilor.
O confirmare a existentei uriasilor pe teritoriul Romaniei o gasim in ziarul Ziarul. “Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca “povestile” oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la “culmea” unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi.
O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: “Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o capatana de om, mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu”.
Exista multe legende care amintesc despre vremurile cand pe Pamant traiau uriasi. Mitologiile sumeriana, egipteana, hitita, greaca au un intreg “capitol” despre razboaiele purtate de zeii cei batrani cu generatia titanica, fiinte de dimensiuni gigantice, zamislite de zei. Pe atunci, spun legendele, pe Pamant traiau doar zeii. Gigantii aveau si alte defecte in afara de statura colosala. Aveau mai multe brate, capete sau fete, adesea doar un ochi in frunte, din care cauza erau numiti ciclopi, si erau cam tantalai. Buni de munca grea, dar sa nu te fi aflat in calea lor cand se suparau. Aruncau cu stanci colosale de se cutremura pamantul. Fiii “normali” ai zeilor s-au folosit de giganti pentru a acapara puterea si a-i detrona pe zeii batrani. Fotografia alaturata infatiseaza un schelet uman urias gasit de americani in Irak. Lucrurile incep sa se lege …).

Precizez nu am adus nici o modificare textului.

Anunțuri

Muntii Buzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si in cele foarte „terestre“, mai ales ale armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene ciudate: disparitii de persoane, aparitii de Obiecte Zburatoare Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive, defectari ale aparaturii electrice, voalarea filmelor fotografice etc.

Nu este de mirare ca in Muntii Buzaului stabilise generalul Ilie Ceausescu o subunitate cu un caracter ocult, pentru a „puncta“ si antrena soldati pentru unitatea de paranormali pe care voia s-o infiinteze.
In aceasta incursiune in necunoscut, suntem insotiti de o echipa de extrasenzoriali, condusa de cercetatorul Vasile Rudan, care, in anii ’80, a efectuat o serie de teste in regiune, la cererea gen. Ilie Ceausescu. Cu ajutorul acestor ghizi psihici am descoperit o lume de dincolo de noi, pe care localnicii o numesc „Tara Luanei“, o lume a misterelor, a mesajelor ocultate si a manifestarilor paranormale.

GEOGRAFIA SACRA
Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre expertii in parapsihologie „perimetre energo-informationale“. In astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte „apasati“ de incarcatura energo-informationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este plina. Este suficient sa citesti „Dacia preistorica“ a lui Nicolae Densusianu ca sa ai dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.

CERUL STRANIU
Zona la care ne referim in acest material este o regiune „sihastrita“, ce cuprinde comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile. Satele si catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice, unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor). Peste aceasta zona se intinde un „cer straniu“, care uneori capata o intensitate ce nu poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin, avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa observam cu ochii nostri acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante atat de profunde, incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata. Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri care ne spun zambind: „Ati simtit cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata fiinta devine spirit“. Cel mai straniu ni s-a parut noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia fiind preocupati sa ne uitam pe unde calcam, prin bolovanisurile cararii.

SECRETELE DIN ADANCURI
Ne dam seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobisnuiti sa privim cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca testele extrasenzoriale au rezultate maxime atunci cand cerul capata acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind acuta. In anii ’80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor deosebite, participand la teste ca si cand ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa transmita prin puterea gandului, de la o grupa la alta, diferite informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o mare acuratete cand cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au indicat cu precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru experiment. De unde stiau? Percepeau informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui amintita alta coincidenta stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene. „Buzuru“ (Bozioru ), avand ca simbol un triunghi cu baza pe verticala, se referea la un zeu enigmatic „care rezolva secretele din adancuri“, asociat de unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu intrase in „rezonanta“ cu micii cercetatori.

CELALALT TARAM
Cu siguranta, cele mai ciudate fenomene din zona sunt disparitiile de persoane. Aceste disparitii se manifesta in doua moduri. Unele persoane au disparut si nu au mai reaparut – eveniment relatat de Monitorul de Iasi, iar altele au disparut dintr-un loc si au aparut in altul, dupa o perioada de timp, fara sa-si aduca aminte ce s-a intamplat, dupa cum reiese din povestirile satenilor, stranse de profesorul de romana din comuna Bozioru, Ilie Mandricel. Despre „celalalt taram“, care, in unele conditii, „absoarbe“ pe nenorocosii care se afla in preajma, exista destule relatari cat sa merite o cercetare stiintifica a fenomenului. Din punctul de vedere al studiului fenomenelor paranormale (si ne referim la testele paranormale la care au participat numai oameni de stiinta, rezultatele acestora fiind publicate in „Enciclopedia Fenomenelor Paranormale“ de Brian Inglis), teleportarea este „transferul materiei prin materie“, pana nu demult un nonsens. Acest transfer presupune vointa „cuiva“ sau anumite conditii electromagnetice, obiecte sau persoane disparand dintr-un loc si aparand in altul sau pur si simplu, disparand in „neant“. Obiectul sau persoana transportata se numeste „aport“, putand fi incadrata in anumite coordonate fizice, spatiu, timp, greutate etc.

TELEPORTAREA DOAMNEI GUPPY
Anul 1871. Intr-un imobil din Conduit Street, Londra, se stransese un grup de oameni de stiinta, pentru a participa la demonstratiile de teleportare efectuate de mediumuri renumite ale timpului. Era o adevarata piatra de incercare sa se admita ca un obiect se poate dematerializa dintr-un loc si materializa in alt loc. Demonstratiile erau facute cu obiecte, care apareau sub ochii oamenilor de stiinta, dar ei se declarau nemultumiti, invocand tot felul de „inselatorii“. Insa Madame Guppy era sa-i dea gata, cand a fost dematerializata din casa ei din nordul Londrei si materializata in sala de sedinta. Madame Guppy, o femeie corpolenta, i-a privit nauca si jenata (era in capot) cateva secunde, apoi a fost „dusa“ inapoi. O vizita rapida, discreta in privinta scopului, la domiciliul acesteia a confirmat faptul ca era imbracata in acelasi capot. Nu era constienta de „calatoria“ ei, crezand ca avusese o „viziune“ provocata de o indigestie. Straniu era faptul ca nici unul dintre mediumurile prezente in sala de testari nu-si aducea aminte sa fi vrut sa faca aceasta demonstratie, dar erau exasperati ca „aportarile“ de obiecte nu erau luate in considerare de oamenii de stiinta. „Experimentul Guppy“ a fost trecut la „iluzionism“.

BRAILENI PIERITI IN NEANT
Tinem sa precizam ca vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu experimentele militare supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in comun cu „Experimentul Philadelphia“ sau „Proiectul Montauk“, „ocultii“ generalului doar profitand de particularitatile zonei pentru a-si imbunatati performantele metapsihice. In aceasta zona par ca se deschid porti temporale in mod natural, in care oamenii sunt absorbiti si uneori este posibil sa pateasca ce a patit echipajul de pe USS Eldridge. O prima referire la astfel de disparitii face Dan Fodor, in Monitorul de Iasi. El relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvaluie numele), care, in anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, dar, intr-un loc numit „La Tiharie“, unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona. Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a strigat la prietenul sau: „Uite ce am gasit!“.S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si… a disparut. O vreme, cel ramas jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca s-a intamplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece insi, cativa dintre ei lucrand in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe stanca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si… a disparut si el. Nimeni n-a mai indraznit sa repete „figura“. Cei doi frati, cautati in zadar prin imprejurimi, n-au mai aparut niciodata.

ENIGMATICA CIVILIZATIE
Chestionat in privinta disparitiei celor doi braileni, Alexandru Mironov, care fusese de vreo opt ori prin regiune, a tinut sa sublinieze ca zona este intr-adevar foarte deosebita si fara astfel de disparatii misterioase. Printre altele, a precizat ca aceasta zona nu este, in primul rand, identificata arheologic, desi acolo au fost descoperite fragmente de ceramica a unei civilizatii careia nu i s-a putut preciza epoca, diferita de vestigiile cunoscute deja din punct de vedere arheologic. A amintit despre anomaliile magnetice, despre un pisc care atrage toate fulgerele, despre izvoare radioactive si despre o regiune unde solul este negru, ca si cand, odata, acolo, a ars „ceva“, probabil o constructie imensa. Am vazut si noi stratul gros de sol ars si o bucata dintr-un zid ciclopic, care probabil inconjura intreaga asezare. In regiunea amintita de A. Mironov, in anii ’80, grupurile de copii telepati, condusi de cercetatorul Vasile Rudan, au indicat, prin perceptie extrasenzoriala, locurile unde exista vestigii. In acele locuri au fost descoperite urme ale acelei asezari necunoscute, dar „experienta“ arheologilor nu a mers mai departe de demonstratiile copiilor, dintr-un dezinteres imposibil de inteles. Ce civilizatie stranie a inflorit oare pe acest „vortex“ natural si cum a disparut ea?!

EXPERIMENTUL PHILADELPHIA
In timp, teleportarile, cu toate fenomenele fizice care le implica, au fost admise sub denumirea de „manifestari complexe“. In urma testarilor renumitului guru Sai Baba, din Andhra Pradesh, India, care teleporta obiecte fara sa se concentreze profund, s-au observat chiar niste detalii de „decor“ care insotesc teleportarea, anume ca materializarea da impresia de „aruncare“ a obiectului respectiv, de parca ar fi azvarlit de undeva. In unele cazuri se aude un zgomot, ca o plesnitura, care insoteste teleportarea, iar obiectul este cald, ceea ce demonstreaza efortul energetic in timpul materializarii. In ceea ce priveste teleportarile de persoane, in afara de „madame Guppy“, nu s-au mediatizat alte experimente. Evident, daca nu tinem seama de „Experimentul Philadelphia“, un proiect ultrasecret al Marinei Americane in privinta „invizibilitatii“, efectuat in 1943, in urma caruia nava USS Eldridge a disparut, fiind deschisa o „poarta“ in timp, de 40 de ani. Cand a aparut, personalul navei era iremediabil „marcat“.

PORTILE TIMPULUI
Dr. John Von Neumann, un savant in domeniul fizicii si informaticii, si-a dat seama ce nu a mers bine in „Experimentul Philadelphia“: campurile electro-magnetice care produsesera invizibilitatea navei afectasera structura biologica a organismului uman, astfel ca membrii echipajului au fost scosi din punctul lor de referinta temporala, afectandu-le orientarea in timp si spatiu. „Aducerea“ lor inapoi a fost posibila doar cand marinarii au constientizat carui timp apartin, dar multi dintre ei nu au supravietuit „prezentului“ si au disparut pana la urma definitiv. Ulterior, s-a desfasurat Proiectul Montauk, dupa numele bazei din Long Island unde dr. Neumann, bazandu-se pe rezultatele „Experimentului Philadelphia“, a inventat „scaunul psihotropic“, cu ajutorul caruia un medium reusea sa deschida „porti temporale“, calatorind prin tuneluri spiralate care-i absorbea dintr-un loc si-i azvarlea intr-altul. Din nefericire, aceste experimente n-au fost niciodata recunoscute oficial, de aceea par numai scenarii de filme gen „Star Gate“
Sursa:www.ziarulcn.com

Nimeni nu poate explica de ce pe crestele Bucegilor se inregistreaza un nivel foarte mare al radiatiilor. Cercetarile sporadice de pana acum n-au dezlegat toate aceste mistere. Raman in “picioare” doar legendele care spun ca Bucegiul a fost un urias sanctuar dacic, piatra de temelie a poporului roman.
Stam de vorba cu “muntomanii” intalniti la refugiul salvamont de la Varful Omu. Oameni impatimiti de munte, asa au fost porecliti. Ei stiu toate traseele din Bucegi. Auzim de mai multe creste ale muntilor, precum Doamnele, Omu si Batrana.
Ar exista niste energii deosebite. Turistii vorbesc despre vindecari miraculoase ale celor care au trecut pe acolo. Daca oamenii aveau o boala anume. Pentru niste bucuresteni ca noi, putin familiarizati cu zona, pare ceva greu de crezut. In fine, il cunoastem si pe specialistul de la statia meteorologica Varful Omu, Gheorghe Porancea. Alt impatimit al muntilor, pentru ca de 21 de ani munceste la statia meteo si este pe deasupra si salvamontist. “Eu am insotit cu ani in urma o echipa de cercetare in Bucegi. Au fost facute masuratori radestezice pe Varful Bucura. S-a constatat o intensitate extraordinara a radiatiilor. Cert e ca eu nu pot sa stau mult timp departe de munte. De cate ori urc aici, simt ca ma incarc de energie. E ceva deosebit aici”, ne spune interlocutorul nostru.

“Triunghiul de aur” al Daciei
De aici intram pe teritoriul legendelor. Se spune ca Muntii Carpati ar fi strabatuti de tuneluri lungi de sute de kilometri. Nimeni nu poate spune daca au fost facute de mana omului sau de forta naturii. Asemenea caverne uriase ar exista si in Bucegi. Iar acele campuri de forta pot sa marcheze chiar linia subterana a tunelurilor. Se vorbeste si despre faptul ca pe Varful Omu ar fi fost un sanctuar dacic, asa cum au mai fost si pe alte creste ale muntilor, in Retezat si Ceahlau,
formandu-se astfel un urias triunghi carpatic intre cele trei puncte. Este asa-numitul “triunghi de aur” al Daciei. Istoricii nu s-au pus inca de acord asupra muntelui sacru al dacilor. Acesta ar fi fost Bucegiul sau Ceahlaul.

“Zona nemuririi”
Aflam si despre primele cercetari facute in Bucegi, inca din 1927, mai precis in partea estica a masivului, pe Valea Ialomitei, intr-o zona cunoscuta sub numele de “sapte izvoare”. Misterele muntelui se impletesc cu anumite certitudini. Se spune ca aici venea Zamolxe, zeul dacilor, sa bea apa. Dacii i-au spus “zona nemuririi”. Simbolul celor sapte izvoare era incrustat nu numai pe scuturile dacilor, dar se gaseste si pe Columna lui Traian. Chiar in acest loc din Bucegi exista un izvor a carui apa este cea mai pura din lume. ??n perioada 1927-1935, aici s-au facut studii atat de catre cercetatorii romani, cat si de cei francezi. Oamenii de stiinta au aratat ca incarcatura de bacterii din apa acestui izvor este zero, un fapt unic in lume. Alte cercetari au fost realizate in anii 80. Specialistii au constatat ca izvorul se “alimenteaza” dintr-un lac subteran imens. Asta ne aduce aminte de legenda culoarelor subterane din munti! Cert e ca debitul izvorului este de 4.000 de litri pe secunda. Toate aceste informatii au fost secretizate de autoritatile comuniste.

Cutremur de o luna
De neclintit par a fi Muntii Bucegi, cand ii privesti de departe. Dar acest masiv s-a cutremurat timp de o luna, in 1993. Doar pe parcursul lui august. Au fost cateva sute de cutremure atunci. Erau si cate zece miscari telurice intr-o zi. De intensitate mica. Cel mult cinci grade pe scara Richter. Prima oara am aflat despre acel femomen tot de la tehnicianul statiei meteo de la Varful Omu. “Devenisera deja obisnuinta. Zilnic se cutremurau Bucegii. Aici, la 2.505 metri altitudine, la statia meteo, simteam mai tare cutremurele decat la baza muntelui. Au fost doar niste crapaturi in peretii refugiului salvamont de la Omu. Atat. Apoi cutremurele au incetat brusc. De atunci n-au mai fost”, am aflat de la Gheorghe Porancea. Statia meteo de la Omu n-a avut de suferit. E o cladire solida, cu peretii de un metru grosime, bine infipta in stanca
muntelui. Cabanele din Bucegi au ramas in picioare. Nici caderi de bolovani n-au fost. Nu au fost pagube materiale nici la baza muntelui, in Busteni.

Bubuituri din pamant
Cunoscatorii ne-au spus ca ar fi bine sa stam de vorba cu un inginer geolog, Traian Trufin, care are o teorie despre aceste cutremure din Bucegi. Omul locuieste in Busteni din 1991. A lucrat in domeniul sau timp de 25 de ani. A lucrat si in mina ani buni. Acum ne-a spus ce crede el despre acel fenomen, pe care nu numai ca l-a trait, dar l-a si “prelucrat” ca specialist. “Cutremurele au fost ciudate. Si asta pentru ca Muntii Bucegi au in structura lor calcare si conglomerate. Este
o zona stabila din punct de vedere geologic. De aceea e anormal sa avem aici cutremure”, ne-a spus omul nostru. Chiar si modul in care se produceau cutremurele a starnit curiozitatea specialistului. “Se auzea mai intai o bubuitura sub pamant, apoi simteai cutremurul. Parca s-ar fi surpat ceva in adancuri. Am lucrat in mina si acolo se auzeau asemenea bubuituri, aceeasi miscare haotica a pamantului, care nu are nici o legatura cu o miscare seismica”, auzim noi.
Dar au fost si alte ciudatenii in perioada cutremurelor. Fenomene intamplate la poalele muntelui, in orasul Busteni. “Eu cunosc vreo 50 de oameni care au avut insomnii atunci. ??n aer se simtea un miros ciudat, parca era gaz. E posibil ca acea emanatie de gaze sa fi provocat insomnia. Eu locuiam in acea perioada pe Strada Telecabinei si stiu ca multa lume de acolo
se plangea de insomnie”, ne povesteste geologul.

In concluzie, Traian Trufin sustine ca legenda potrivit careia Muntii Bucegi ar fi strabatuti de uriase culoare subterane nu trebuie exclusa. “Fenomenele ciudate din Muntii Bucegi si legendele locului nu sunt doar povesti. Exista ceva care ne este absolut necunoscut. Eu propun organizarea unei expeditii stiintifice in Bucegi. O echipa multidisciplinara formata din chimisti, biologi, fizicieni, chiar si para-psihologi, care sa studieze in amanunt ceea ce se intampla aici. Din pacate, pana acum nimeni nu a facut asemenea cercetari care sa acopere intregul masiv”, ne-a spus gazda noastra.

Ce spun specialistii

Despre seria de cutremure din Bucegi am discutat si cu directorul stiintific al Institutului National pentru Fizica Pamantului, Mircea Radulian. Acesta a admis faptul ca “secventa” cutremurelor din Bucegi a fost surprinzator de mare chiar si pentru specialistii din domeniu. Dar este sustinuta ideea unor miscari seismice, nu de alta natura. Au fost cutremure crustale. Asta inseamna de mica adancime, de pana la 15 kilometri. Se admite si faptul ca in Bucegi au fost cateva sute de
cutremure in 1993. “Este posibil ca aceste cutremure sa fi aparut tocmai din cauza faptului ca Muntii Bucegi se afla in apropierea Vrancei, o cunoscuta zona seismica. Dar este greu de explicat de ce in ultimii zece ani in Bucegi nu a mai fost nici o miscare seismica. Secventa aceasta de cutremure din Bucegi, din 1993, este unica pe teritoriul Romaniei”, ne-a spus
seismologul. Important este ca s-au facut studii in Bucegi, dupa acea lunga serie de cutremure, dar ramane inca un mister in privinta cauzelor pentru care un intreg masiv muntos s-a clatinat timp de o luna. “Se incearca o interpretare a studiilor facute in zona. Dar problemele nu sunt inca elucidate”, a admis omul de stiinta.

sursa : Ecoterra

Invazie de Ozn-uri intr-un sat bacauan – Garleni

– Ancheta –

Mai putin popularizata ca-n alte tari, prezenta farfuriilor zburatoare in Romania reprezinta o realitate. Evenimentele petrecute in zona Bacaului sunt o dovada. Desi au trecut cinci ani de atunci, oamenii si le amintesc cu precizie

Cercuri luminoase

31 octombrie 1998, dupa-amiaza. Pe un deal impadurit din satul Garleni, la 10 kilometri de orasul Bacau, izbucneste un incendiu. Seful Ocolului Silvic cheama urgent pompierii si focul e stins. Originea lui ramane, totusi, necunoscuta: vreun glont-trasor ra tacit de la poligonul militar din apropiere? Exclus! Si el, ca toata lumea din zona, stia ca-n ziua aceea nu se facusera trageri. Pe 31 octombrie nu se auzise nici un foc de arma in Garleni. Incendiul ramane inexplicabil. Dar e de-abia inceputul.

Ora 19:30. Tulburare mare printre locuitorii Garleniului. In apropierea dealului unde tocmai fusese stins focul, lumini, obiecte si aparitii stranii incep sa erupa simultan sau in valuri, scotand pe ulite toti satenii, trecatorii intamplatori si soferii aflati in trecere spre Bacau, care privesc uimiti si infricosati jocul urias de lumini izbucnind din padure. Spectacolul va dura 10 ore, pana spre dimineata.
Dupa cinci ani de la consumarea evenimentelor, amintirea lor este vie inca in Garleni. Dornic sa aflu amanunte, am constatat ca practic intreaga comunitate participase la inexplicabilul fenomen. Fusesera oare Ozn-uri? O intalnire de gradul Ii? Dar sa vedem se spun martorii. Primii cu care am stat de vorba au fost membrii familiei Volosniuc, printre cei mai implicati observatori ai enigmaticelor manifestari luminoase, asta si pentru ca frumoasa lor casa batraneasca se afla chiar la poalele dealului pe care se produsese incendiul. Viorel Volosniuc, fost subofiter militar, povesteste: „Tin minte ca acum. Era intr-o sambata. Se nimerise chiar de ziua mea de nastere. Aveam in casa cativa invitati, intre care si parintele Balaban, preotul nostru paroh de la biserica din Garleni. Pe la 19:30 tocmai iesisem sa fumez o tigara. Era si parintele in curte. Si, deodata, „Mai, zic, da ce-i acolo?”. Deasupra padurii de pe dealul din fata casei am vazut foarte clar un cerc mare si luminos. Un cerc de toate culorile. La inceput, fusese doar o lumina mica. Si-apoi, s-au inmultit: portocalii, verzi, albastre, rosii si albe. Si sclipeau toate, pe rand!… Le vedeam foarte bine, erau cam la un kilometru distanta de mine. „O fi vreun tractor”, zice parintele. „Ce tractor, parinte, un tractor nu sclipeste asa”, ii raspund. Si-apoi, n-auzeam zgomot de motor. Au iesit toti afara: mama, preoteasa, baiatul meu, Mihai, atunci era elev, avea 17 ani. Vecinii iesisera si ei ciopor in tindele caselor, si la fel oamenii de pe strada. Se oprisera uitandu-se fara sa-si creada ochilor. Dupa 10 minute, cercul de lumini s-a stins. Dupa putin timp a inceput iar! Si tot asa. Cu totul, a tinut cam vreo ora si jumatate. La un moment dat, o femeie de la poarta chiar a strigat: „Cred ca-i Sfanta Lumina, parinte Balaban! Satenii se adunasera la poalele dealului si priveau ca la urs, da nimeni n-a indraznit sa mearga pe intuneric in padure, mai aproape de ciudatenia aia. Si in tot timpul asta, cainii si pasarile si dobitoacele din curti parca innebunisera si tot satul era un vacarm de latraturi, mieunaturi, mugete, ca inainte de-un cataclism ce parea acolo, calare pe noi, la doi pasi…”

Un bloc de lumini
In aceeasi seara si cam la aceeasi ora, pe soseaua de langa poligonul militar Garleni. Povesteste (cu destule retineri) parintele Vasile Ganju, parohul bisericii din Luncani:
„Eram cu masina in curba de la poligon cand am oprit brusc. Vazusem ceva anormal. Cu mine, au oprit si alte trei-patru masini. Asadar, nu avusesem o iluzie optica. Aici, intre satele Ciumasi si Itesti, este un camp. Din sosea, se vede perpendicular peste camp un deal. Si chiar pe dealul acela a aparut in seara de 31 octombrie, in jur de orele 20, ca un bloc de lumini multicolore, inalt cam de 10 etaje si facut doar din lumini verzi, portocalii, albastre, violete. Ce mai sclipeau! Coborasera din masini copii, femei, barbati si ne-am uitat toti, amutiti, vreme de 5 minute. Atat a durat. Dupa care am plecat, caci masinile noastre incepusera sa incurce traficul. Dupa un kilometru, am ajuns la un loc de parcare cu un restaurant, in satul Andrisesti. Paznicul parcarii statea complet nemiscat, prostit, inert. Omul nu bause. Privea acelasi deal care ma tulburase si pe mine. Mi-a spus ca vazuse un corp de lumini multicolore, scanteind pe spinarea lui. La iesirea din Hemeius, am intalnit alt paznic. Inca privea si el in aceeasi directie. Vazuse acelasi lucru ca noi: cubul straniu si inalt de lumini multicolore sclipind in noapte, pe-un deal pustiu…”
Suntem din nou in satul Garleni, putin dupa miezul noptii. Sapte tineri se intorc acasa de la discoteca. De-odata, toti vad un obiect luminos, ridicandu-se dinspre padure. Unul dintre ei zice ca semana cu o racheta mica, luminata intens la varf. „N-a fost racheta de semnalizare!”, spune altul (la o cercetare ulterioara s-a aflat ca in noaptea aceea, la baza militara de langa sat nu se facusera trageri). In schimb, toti cei sapte sunt de acord: a fost ceva lunguiet si stralucitor, o aparitie care s-a inaltat in tacere si a disparut intr-o jerba orbitoare.
Ora 5 dimineata. Comanescu Viorica din Garleni a iesit devreme in curtea casei, dupa treburi. Locuieste nu departe de familia Volosniuc, cu care se incuscreste. Deodata, femeia incremeneste! In padure, exact in acelasi loc unde fusese stins focul si izbucnisera apoi cercurile de lumini colorate, hora scanteietoare pornise din nou, de data aceasta compusa numai din jerbe albe, stingandu-se si aprinzandu-se din secunda in secunda. Totul, pret de zece minute.

Urme stranii in padure

A doua zi dimineata, Garleniul parea un cazan gata sa explodeze. Adunati prin vecini, satenii intrigati voiau sa afle ce se intamplase. Nemultumiti de lipsa de reactie a autoritatilor, multumite sa atribuie fenomenul unor tractoare ratacite noaptea pe deal, garlestenii incep sa-si caute singuri raspunsuri. Dupa o saptamana, tanarul Volosniuc isi ia inima-n dinti si urca pe dealul din fata casei. Putin dupa aceea, se duce acolo si tatal. Si ce vad ei chiar pe locul de unde stralucisera ciudatele cercuri multicolore? Dar mai bine sa lasam martorii sa vorbeasca.
„Mai intai, ne-a sarit in ochi bucata aia de pamant din padure. Pe cateva sute de metri patrati, pamantul, plin de frunze uscate, era parjolit, dar nu oricum, ci in forma de cerc!… Dupa aia, ne-am uitat la copaci si am inlemnit: in tot cercul ala urias de parjol, nu era nici un arbore innegrit de fum! In schimb, la fel de inexplicabil, doar cativa dintre ei aveau crengile afumate la cativa metri buni deasupra pamantului; pe cand trunchiurile le erau neatinse, curate! Nu departe, in padure, ne asteptau alte semne, mai necurate: intinderi mari de pamant erau arse in cercuri cu diametrul de 3-4 metri fiecare, in mijlocul carora vegetatia fusese parca topita. Un soi de magma lipicioasa le acoperea. Si erau destule, unele intersectate, altele de sine statatoare. Cercuri arse de ceva nestiut. Atatati si mai mult, i-am intrebat pe padurar si pe seful Ocolului Silvic Garleni, ca doar fusesera in padure pe 31 octombrie dupa-amiaza, cand cu incendiul. Ce era cu cercurile acelea? Nu stiau nimic. Ridicau din umeri uimiti. Nu era nici un cerc dupa ce se stinsese incendiul. Nu intelegeau nici ei, la fel cum n-a putut sa-nteleaga nimeni, cine ar fi fost in stare, si de ce, sa stampileze toata noaptea atata amar de padure cu cercuri.”

Noaptea Sfantului Andrei

Ei bine, aceasta zona a Garleniului a mai avut parte de evenimente bizare! Vergina Volosniuc ne-a povestit o intamplare traita de ea in 1997, asadar, cu numai un an inainte de tulburarea cea mare a satului.
„Era in noaptea de Sfantul Andrei, putin dupa ora noua. Iesisem sa scot apa de la pompa. Cand, ce vad la Nisiparie? (un loc de la poala padurii, nitel mai la dreapta de locul unde s-au intamplat toate in octombrie 1998). La Nisiparie vad minune mare: erau niste flacari, da mari, nu gluma, cat un stejar de inalte. Si erau verzi, da mai ales albastre si violet. Nu aratau deloc ca flacarile obisnuite. Pe urma, s-au potolit. M-am dus repede inauntru, in casa, la mosu meu, care saracutul nu putea sa iasa, ca nu mai avea picioare, si i-am zis: „Uite ce-am vazut”. Si i-am povestit de-a fir a par despre flacarile de la Nisiparie. „Iesi afara si vezi ce-o mai fi”, mi-a zis mosul, si, cand am iesit iar in curte, flacarile alea, care numai flacari nu erau, se inaltasera iar. Si asta s-a intamplat de trei ori.”
Tanti Vergina are si-o explicatie pentru patania dansei: se stie din batrani ca-n noaptea de Sfantul Andrei ies strigoii de prin salasuri, dar tot atunci, deasupra locurilor unde-s ingropate comori se arata flacari. Desi, dupa tot ce-a trait un an mai tarziu, batrana taranca din Garleni nu mai stie nici ea ce sa creada.

S-a intamplat si in trecut

Doi stalpi de foc
Dar Ozn-urile si aparitiile stranii nu sunt o noutate pentru locuitorii din zona Bacaului. Prezente ori fenomene bizare au fost semnalate aici inca de acum 500 de ani. Iar realitatea, seriozitatea acestor aparitii din vechime par a fi greu de contestat. Pentru ca majoritatea lor a fost consemnata pe carti bisericesti, chiar de preoti si de calugari – asa cum s-a intamplat la Manastirea „Bogdana” sau la biserica „Precista” din Bacau, spre exemplu. Doar ca atunci, in lipsa explicatiilor mai evoluate de azi, acele aparitii vor fi parut mult mai infricosatoare.
Iata dovezile ramase pana in ziua de azi:
8 noiembrie 1517. Deasupra Bacaului s-a aratat pe cer un „semn mare„, care a stralucit „de pe miazanoapte ca un chip de om, de-au stat multa vreme si iar s-au ascuns in vazduh”, scrie pe-o carte a Manastirii „Bogdana”.
1709. Urmeaza o descriere parca si mai evidenta a unui fenomen Ozn. Doi stalpi mari de foc au fost vazuti pe cer si „s-au aratat”, unul din Apus si altul din Rasarit, „mergand ca un alfa”. Dupa un timp, stalpii de foc s-au contopit ca „intr-un curcubeu pe vreme de ploaie, stralucind foarte luminos si apoi au plecat”. Si au putut fi vazuti vreme de trei ceasuri.
1 noiembrie 1832. Ora 5:30 dimineata. O gazeta ieseana anunta ca la ora aceea a cazut un meteorit cu o comportare extrem de neobisnuita. „O meteora sau o aratare” a fost vazuta la Bacau, fulgerand insotita de o coada ca de artificii si de un puternic miros de pucioasa. Deasupra orasului s-a vazut imediat, vreme de 5 minute, un stalp de foc luminos si vertical. Si stalpul s-a intrupat in chip ciudat de sus in jos, din vazduh catre pamant.
1837. Biserica „Precista” din Bacau. Un glob luminos, alungit, de marimea a „12 palme”, s-a aratat in plina zi, „pe la 11 ceasuri, deasupra bisericii”. Treptat, globul s-a deplasat incet si oblic peste ograda bisericii, luminand puternic „cu o foarte vie lumina sclipicioasa si lucioasa si slobozind scantei care luminau ca ale stelelor cazatoare, de parea ca biserica ar fi arzand”.

Nalucul: o intalnire de gradul III?

Acest episod este mai apropiat de zilele noastre. Si este o relatare in exclusivitate. O intamplare paranormala, pe care reporterul o considera printre cele mai tulburatoare din cate i-a fost dat sa auda. Un episod trait de doi frati, doi tarani batrani acum, din satele Luncani si Podis, de pe langa Bacau. Fiecare, epitrop la biserica din satul lui. Niste oameni cu frica lui Dumnezeu, care n-au vanat niciodata publicitatea. Niste martori credibili, povestind fiecare in felul lui o intamplare traita impreuna in vremea razboiului. O intamplare care, din cauza sperieturii, l-a lasat pe unul dintre ei cu o tulburare de vorbire. Ei spun ca atunci au vazut de foarte aproape „un naluc”.
Toamna lui 1943. Fratii Constantin si Dumitru Popa cara lemne cu caruta prin padure. Sunt flacai din satul Chietrosu; cel mare, Constantin, are 18 ani, e „la varsta de premilitara”, cum spune. Cei doi cara traverse de stejar pentru caile ferate, traverse taiate cu joagarul din padurea de langa Luncani. Flacaii sunt niste obisnuiti ai padurii, cum e intreaga familie, cu asta se indeletnicesc toti: taie si cara lemne. Acum se intorc spre casa, pe drumul cantonului la vale, cu vacile inhamate la carul cu lemne. Soarele asfinteste. Deodata, pe cand tocmai ajung intr-o poiana mai larga, cei doi vad o faptura foarte bizara. In dreptul unui cantar forestier, le iesise in fata o mogaldeata…
„Eram in poiana Blagoaia. Eu, mergand inainte, vazandu-l din departare, am crezut mai intai ca-i un padurar, unu Maric”, povesteste Dumitru, fratele mai mic. „Si-apoi, apropiindu-ma, mi s-a facut parul valvoi!” „Ce ati vazut?”, intreb nerabdator. „Greu de spus, parea un pitic, un copil, o aratare cu parul galben, dat pe spate, in plete. Nu era mai inalt de 90 de centimetri. Si a inceput sa alerge spre mine, da asa, sa ma prinda cu mana! „Doamne, Maica Domnului”, m-am inchinat si am luat-o la goana inapoi, la caruta cu care venea frate-meu.”
Constantin Popa confirma: „L-am vazut pe frate-meu alergand spre caruta, urland ingrozit, fugarit de un naluc cu pletele-n vant. Vacile, vazand si ele nalucul, s-au oprit si au inceput sa mugeasca. Da faptura ceea s-a oprit si a inceput sa joace-n loc, tot asa, inaintea vacilor”. „Era gol si alerga dezbracat”, intra in vorba Dumitru. „Mi-am scos securea de la brau”, continua nenea Costica, „m-am inchinat si l-am suit in caruta pe frate-meu, care se muiase tot. Piedica de la roti era trasa si, de groaza aratarii care juca-ntruna in fata lor, vitele au impins la deal caruta, care gemea de busteni, vreo 3-4 metri, ca pe-un fulg! Dupa care brusc, aratarea a fugit. Si, cand a fugit, a lasat in urma o coada de scantei uriasa! Iar scanteile au atins si caruta si vitele. Si, in timp ce se petreceau toate astea, din marginea poienii paraia ceva la niste gateje. Paraia, da acolo nu era nimeni si asta noi am vazut-o limpede, ca poiana era mare si-o stiam bine!…”
Racnetele de groaza ale flacailor s-au auzit tocmai pana pe dealurile din partea cealalta a vaii Trebesului. Speriati de urletele neomenesti care veneau dinspre poiana Blagoaia, satenii au iesit pe ulita mare. Numai bine ca sa vada atelajul acela ciudat: o caruta plina cu lemne, trasa in goana de niste vite speriate de moarte. Doua vaci cu spume la gura, care nu s-au mai oprit decat in mijlocul satului, la scoala cea veche, mai-mai sa-si omoare carutasii si sa crape si ele. „Atunci, in poiana, toate s-au intamplat in mai putin de zece minute. Da dupa asta, frate-meu a zacut la pat doua saptamani. Si de atunci cam gangaieste”, isi incheie povestea Constantin Popa.
I-am intrebat pe cei doi cu care am stat de vorba in parte, cu fiecare in satul lui, daca au vreo explicatie pentru aceasta patanie a lor de tinerete. Mi-au spus ca tot in timpul razboiului, in poiana aceea se spanzurase un om, un dezertor, un anume Reusescu. Mai mult n-au stiut sa-mi spuna. Doar ca intamplarea aia grozava nu s-a mai repetat nicicand, nici inainte si nici dupa aceea, desi fratii au continuat sa munceasca in padure.
Aducand povestea spre timpurile de azi, punem o intrebare la fel de bizara ca ea: oare acel naluc cu plete galbene, revarsate, care a lasat in urma o jerba scanteietoare, nu putea fi un extraterestru? O fiinta din alta civilizatie? Pentru cei doi tarani, din intamplarea de altadata au ramas doar amintirea si-o spaima de tinerete, greu de explicat. Dar daca, totusi, ei au fost martori si actori fara voie ai unei intalniri de gradul Iii?

Epilog

Dupa 1944, aparitiile Ozn in zona Bacaului par sa inceteze brusc. A fost doar o pauza creata artificial de „intelepciunea” comunista: o tacere totala, impusa vreme de 50 de ani asupra acestui soi de evenimente, dinainte etichetate drept supranaturale si mistice. Si, poate tocmai de aceea, dupa acest vid de informatie, aparitii stranii, cum a fost cea de la Garleni din 1998, care pe deasupra a mai antrenat si o masa mare de oameni, pot sa-i ia prin surprindere pe neavizati. In ce-i priveste pe locuitorii Garleniului, seara aceea de sfarsit de octombrie pare sa-i fi descatusat. De atunci inainte, multi dintre ei au devenit adevarati „vanatori de extraterestri”. Drept pilda, iata o intamplare pe care un garlestean ne-a istorisit-o la plecarea noastra din sat. Desi pare incredibila, omul afirma ca i s-a intamplat intr-o seara din toamna acestui an, intr-un loc foarte accesibil: peronul garii din Garleni. Pe cand isi astepta acolo linistit trenul de Bacau, omul a zarit de la numai doi metri, in tufele cu flori de langa peron, trei aratari verzi fosforescente. Aveau pielea cu solzi, gaturi alungite si ochi uriasi, iesiti din orbite. Si cele trei aparitii se leganau, unduind, in iarba… Ingrozit, omul a fugit in cladirea garii, cerand imediat ajutorul unui impiegat. Ceferistul a iesit sa vada, ramanand si el interzis. Din pacate, cu toata stradania, acest al doilea martor nu a vrut sa vorbeasca, de teama disciplinei institutionale. Parea insa destul de socat.
La final, mai ramane, totusi, o intrebare: de ce aceasta zona a Bacaului pare sa fie, la fel ca padurea Hoia de langa Cluj, asa de cautata de Ozn-uri?

sursa: formula-as.ro

Mistere si legende in Muntii Bucegi

 

Descoperiti un taram mistic: Muntii Bucegi. O lume a relaxarii si aventurii intr-un cadru natural exceptional. Legendele din Bucegi va vor incanta. Orice vizitator al Bucegiului, indiferent de unde vine, a auzit si a dorit sa vada, cel putin o data ciudatele forme ale stancilor de pe platou. Statiunea Busteni este cea de-a doua poarta de patrundere in Bucegi cu numeroase puncte de plecare pentru trasee turistice. Pe jos, cu telecabina ori pe poteci turistice marcate, traseul se parcurge in cinci-sase ore, iar la cabana Babele se ajunge in circa 15 minute. Scurtul episod iti ofera imagini unice asupra vaii salbatice, in care singurele semne ale interventiei omului sunt poteca in serpentine marunte si putinii stalpi de fier ce sustin cablul telecabinei.
In peretii stancosi cu forme bizare se schiteaza varfuri inguste, pe care adesea se pot vedea capre negre. In cateva minute va ramane timparit in memorie padurea de fag si conifere, jepii compacti sau razleti, insinuati sub peretii verticali si pajistile alpine. Cel mai atractiv, Sfinxul cu o altitudine de 2216m, creaza o imagine tulburatoare prin aspectul sau omenesc: fata proportionata, buze severe, barbie voluntara. Dupa toate probabilitatile exista o reprezentare a supremei divinitati a timpului pelasge. Pelasgi au fost triburi preindeoeuropene care au populat indeosebi regiunea Marii Egee, pana la migratia triburilor grecesti, extindu-se astfel pana in Elada, Asia Mica si Egipt. Babele si Sfinxul sunt cele mai vizitate monumente ale naturii, formate de-a lungul timpului datorita ploilor si eroziunii vantului. Foarte putini dintre miile de turisti care urca in fiecare an pe platoul Bucegi stiu, insa, ca aici exista multe alte forme si figuri care pot bucura ochiul si sufletul. Noile monumente ale naturii, descoperite pe platoul masivului Bucegi se numesc: Delfinul, Broasca, Gemenii, Cainele, Imparatul sau Soparla.
Dar ce reprezinta ele?
Gemenii reprezinta doua figuri de caini si se gasesc in spatele cabanei Babele, Delfinul’ s-a format din eroziunea vantului si datorita ploilor pe partea din spate a Sfinxului iar Broscuta cu puiul poate fi admirata la circa 100 de metri in fata Sfinxului. Langa aceasta se afla Soparla, iar langa Baba Mare troneaza Imparatul, in timp ce Cainele poate fi vazut de pe poteca spre Varful Omu, la cateva sute de metri inainte de intrarea in Cerdac. O buna parte din aceste figuri pot fi admirate oricand, altele, insa, in functie de unghi, lumina si umbra.
Legende – Babele Pe teritoriul intregului lant carpatic se afla numeroase coloane de piatra impozante care din departare seamana cu figuri omenesti. Despre acestea in popor se crede ca ar fi reprezentarea unor personalitat i mitice. Aceste imagini primitive sunt numai pe varfurile muntiilor, ale dealurilor, pe vai, in apropiere de drumuri, de unde se deschide o vasta perspectiva. Pe platoul Muntiilor Bucegi se inalta un grup de stanci cu forme bizare care au fost numite in traditia populara Babele. In geografie, aceste roci cu forme ciudate sunt numite ciuperci, Babele rezultand din actiunea vantului, numita coraziune, care a erodat calcarele si gresiile din care acestea sunt alcatuite. Istoricii spun ca Babele, denumire traditionala ce atesta aceste monumente, au fost odata simulacrele unor divinitati montane numite de romani Deae veteres.

Alte stanci care poarta denumirea de Babe:

Baba Dochia din Muntii Ceahlau, o stanca inalta inconjurata de circa 20 de stanci mai mici. Legendele spun ca o batrana a plecat, de 1 martie, pe munte cu oile la pascut. Ea a fost surprinsa de un ger puternic si a inghetat pe munte impreuna cu mioarele sale, gheata transforma ndu-se in piatra. O varianta a legendei, mai culta, este cea in care Dochia era preafrumoasa sora a regelui dac, Decebal, iar cand acesta a fost invins, imparatul Traian a vrut sa o ia cu el la Roma. Pentru ca nu dorea sa paraseasca pamantul scump al tarii, Dochia, care era pastorita, a rugat muntele Ceahlaul sa o transforme in stana de piatra. O data cu ea au fost impietrite si cele 20 de oi pe care le pastea.
– In locul numit Valea Rea, de la obarsia raului Doamnei (judetul Arges) se vad niste figuri de piatra in forma de femei. Legenda spune ca erau noua batrane care au plecat cu caprele la munte, insa din cauza gerului s-au transformat in stane de piatra.
– In apropiere de Vama Buzaului, in valea Urlatoarea, se afla chipul de piatra al unei femei, numite Baba Dochia, de unde izvoraste o apa foarte limpede.
– O varianta a legendei despre zilele Babelor (1-9 martie): o femeie batrana a plecat cu oile pe munte. Fiind inca iarna, ea era imbracata gros. Inselata de vremea calda de la inceputul lunii martie, ea si-a scos in fiecare zi cate un cojoc. In ziua a zecea, a venit un ger puternic si a inghetat, mai apoi a fost transformata in stana de piatra. In acest interval este obiceiul ca toata lumea sa isi aleaga o zi (alegerea zilei se face in functie de ziua de nastere), iar daca acea zi va fi insorita, se crede ca asa va fi viata persoanei respective in acel an.

sursa: carpati.org